Era un om sarac ce nu stia mai multa carte decat invatase in patru ani de scoala. Nu avea in nici o zi suficienta hrana sa se sature. Dar era linistit, sanatos si ajutator la nevoie, desi ii placea sa traiasca retras.
In urma unei mosteniri neasteptate a devenit bogat si a inceput sa traiasca printre cei bogati.
Putea sa manance mancaruri diverse si cat vroia; desi se satura, a inteles amuzat ca dorind mai mult, un "ne-satul" a ramas.
La fel si in privinta bogatiei, multi cu averi mai mari, a inteles ca devenise un sarac printre bogati.
Dorind sa stie ce e important in viata, sa cunoasca Adevarul, a inceput sa citeasca, dornic sa afle cat mai multe din religie, stiinte si filozofie. Dupa multa citire si ani de studiu printre eruditi a inteles ca stie un singur lucru: acela ca nu stie nimic; la fel ca la inceput.
- "La ce folos grija bogatiei, mancaruri de care nu te mai saturi si mult timp petrecut printre carti si oameni de stiinta?" se intreba el.
A renuntat la averea banilor si s-a retras intr-o padure in munti, traind simplu in natura linistita, liber si in pacea mintii, fara dorinti; fericit si multumit sincer de fiecare zi asa cum e.
Si a cunoscut, ca cea mai de pret avere a avut-o mereu, propriu lui Sine; iar cea mai buna stiinta e adevarata cunoastere de sine.
- Sarac sau bogat, urat sau frumos e doar o eticheta lipita de moda lumii. Mereu esti doar ceea ce esti; cu sau fara eticheta, nu ai cum sa nu fii ceea ce esti.
- Cautand si dorind Adevarul, te descoperi.
