Faptele bune ale omului, din suflet sau stiinta

10-Nov-2009Vizite: 4163

Faptele omului sunt de doua feluri: pentru bine sau pentru rau. Am sa ma refer la cele bune, celelalte ar fi bine sa nu fie nici pomenite.
Faptele bune au si ele o diferentiere, sursa lor fiind doua lucruri diferite: pot fi facute din suflet (felul bun al omului) sau din stiinta (pentru un motiv sau in urma unei informatii). Iata mai pe inteles la ce ma refer.

De exemplu, daca aveti o gradina si va trebuie cateva ajutoare pentru culesul roadelor, veti spune ca cine va ajuta va fi rasplatit cu o suma de bani.
Dupa un timp trece un om prin apropiere, care vazand ca munciti singur sa adunati roadele din gradina, se ofera sa va ajute fiindca asa e sufletul lui si alta treaba nu avea (ne stiind ca ii veti plati pe cei care ajuta).
La scurt timp mai vine o persoana sa ajute, auzise ca platiti pentru munca in gradina si era in cautare unei munci din care sa fie platit.
Amandoi ajuta in gradina, fac aceeasi munca si o fapta buna, totusi, sursa acestui fapt, sau motivul, sunt diferite; primul ajuta fiindca asa e sufletul lui sa ajute pe cel in nevoie iar al doile ajuta fiindca era in cautare de munca pentru castig.
Anul urmator iar e nevoie de ajutoare in gradina, dar din cauza unei perioade mai sarace nu mai sunt bani pentru a plati pe cei care ar munci, si adunati singur recolta. Omul care a ajutat prima data trece iar prin apropiere si vazand ca munciti singur din greu se ofera iar sa va ajute fiindca asa e sufletul lui. Al doile om, care e in cautarea unei plati (cinstite) din munca pe care o face, nemaiauzind ca platiti, va merge mai departe sa munceasca pentru altu care stie ca-l va plati.
Desi amandoi au facut o fapta buna si dintr-un motiv corect, se observa diferenta si adevarata valoare. Primul om a ajutat fara vreun scop sau interes propriu si chiar daca intentia nu a fost sa castige ceva, cand va pleca, sigur i-se va oferi sa fie rasplatit cu ceva din roadele la care a ajutat. Iar celalalt e posibil sa fie tot in cautare si sa nu obtina nimic pana la sfarsitul zilei daca nu afla pe cineva de la care asteapta plata.

Asa e si in viata, mai placut si de apreciat e ca ceea ce facem bine sa fie facut din suflet ca ceva firesc, fara a cerceta si cauta vreun scop; asa va fi si placut la Dumnezeu.

Sunt fapte bune si viata traita in bine fiindca asa e felul nostru de a fi (sufletul din noi), si viata traita urmand cele bune fiindca asa am invatat din scolile la care am cautat sa mergem sau ca e demonstrat prin stiinta ca daca traiesti asa rasplata va fi o viata buna.
Ambele situatii sunt bune, important e sa faci bine, dar aceasta diferenta care e data de firescul sufletului si intentie, are valoarea iei, care poate fi inteleasa din pilda din evanghelie ramasa de la Domnul Iisus Hristos, cea despre omul care si-a cladit casa pe stanca si omul care-si construieste casa pe nisip. Cand se schimba vremea si vin valurile mari, casa de pe stanca va rezista si va adaposti pe cel care a construit-o, iar casa de pe nisip va fi daramata si luata de valuri.
Asa e si cu viata, in care faptele noastre reprezinta casa, si locul pe care este construita e temelia (baza) faptelor, iar valurile apei sunt stinta si invatatura din timpul in care traim. Apa fiind ca un element in care se inregistreaza viata si rezultatele ei.
Un om a caror fapte bune sunt pornite din sufletul lui, din iubirea si bunatatea care sunt de la Dumnezeu si nu din invataturi ale lumii, e precum omul care si-a construit faptele (casa) din temelia bunatatii din sufletul lui, care e precum stanca ce exista dinaintea apei, iar nisipul e un rezultat adus de apa in timp, de diferite valuri si curenti ale vietii, dupa cum se schimba si influenteaza invatatura lumii. Cand vor veni valuri mari, timpuri cu lume si invataturi distrugatoare, faptele lui vor rezista si dainui, chiar ele oferindu-i adapostul necesar. Pe cand omul a caror fapte sunt construite pe nisip, temelie care e rezultata din valurile schimbatoare ale lumii, cand vor veni alte valuri mai mari, perioade ale lumii rezultate din alte stiinte si invataturi, faptele lui vor fi luate de aceste valuri. Asa e cel ce cauta si cerceteaza ca faptele lui sa fie doar pe cum crede lumea si stiinta timpului respectiv ca e bine, si nu dupa cum e pe constiinta din sufletul lui, care e baza de la Dumnezeu.
Astfel, cel care isi cladeste faptele pe temelia si in baza sufletului, precum primul om din relatarea de la inceput, va face aceleasi fapte de ajutor indiferent de starea lumii si a societatii prezente. Pe cand cel care se poarta dupa cum ii indica starea schimbatoare a lumii, oportunitatea societatii, faptele lui pe care se bazeaza vor fi luate de valuri si in general se darama.

Multe lucruri bazate pe ceea ce era acceptat de societate din alta epoca acum nu mai sunt potrivite si la fel se va intampla si cu cele moderne din prezent, fiindca astea sunt valurile vietii, iar faptele cladite pe baza si principiile (nisipul) create de aceste valuri vor fi daramate de un alt val; pe cand faptele care sunt facute pe baza sufletului bun din noi vor dainui fiindca sufletul e intotdeauna in oameni si fiinte in general.


Tot din invatatura crestina se cunosc doua indemnuri care par contrarii, si anume: "cautati si veti afla" si "crede si nu cerceta". Considerate si luate separat, le putem intelege contrare daca nu facem deosebire intre "a cauta" si "a cerceta". Dar lund aceste 2 invataturi intr-una singura, astfel "Cauta si vei afla apoi crede si nu cerceta" vom descoperii intelesul comun, si anume: dupa ce am aflat ceea ce am cautat, sa credem ce am gasit si sa nu incepem sa-l cercetam in diferite feluri ca sa-l demonstram cu tot felul de metode moderne.


- Ce are un pret nu are valoare, ceea ce cu adevarat are valoare nu are pret.- Faptele bune ale omului, din suflet sau stiinta: fapte, fapte bune, suflet, lume .