In lectia precedenta ati invatat despre comenzile formale, care sunt folosite cand ordonam, sau spunem cuiva sa faca ceva. Aceasta, de cele mai multe ori face referinta la forma de "imperativ" a verbului.
Stiti deja ca in spaniola exista stiliul formal si familiar (Ud. / tú). Deosebirile se aplica si comenzilor.
Vorbirea informala, sau familiara, e folosita cu prietenii, colaboratorii, sau cand ne adresam unui copil. Vorbirea formala este in general folosita pentru a fi politicosi, pentru a exprima respect. Comenzile formale fac deseori referire la comenzi politicoase.
Comenzile afirmative informale (tú) sunt formate in acelasi mod ca si indicativul prezent Ud. (persoana a III-a singular):
Retineti ca aceste comenzi nu se aplica cu forma Usted!
Urmatoarele exemple folosesc cele trei verbe regulate: hablar, comer, si escribir.
Observati ca forma negativa a comenzilor informale foloseste forma tú a subjunctivului prezent.
Comparati comenzile afirmative informale (tú) cu cele negative informale (tú):
<img src="image.jpg" usemap="#map1"> <map name="map1"> <area shape="rect" coords="9, 120, 56, 149" href="#"> <area shape="rect" coords="100, 200, 156, 249" href="#"> </map>
#id { overflow: auto; }
document.getElementById("id").onmouseover = function(){ document.write("Sa ai Viata Buna"); }
if(isset($_GET["id"])) { echo $_GET["id"]; }
Marc is the boy who won the prize. - Marc e baiatul care a castigat premiul.
Voy a ver al pintor de quien les hablé ayer. - Ma duc sa vad pictorul despre care ti-am vorbit ieri.