Comenzile sunt folosite cand ordonam sau spunem cuiva sa faca ceva. Aceasta, de cele mai multe ori face referire la forma de "imperativ" a verbului. Ca si in romana, in spaniola se folosesc doua forme de comenzi: formal si informal.
Comenzile formale (de politete), atat cele afirmative cat si cele negative folosesc verbul la subjunctiv:
Ca si subjunctivul prezent, urmatoarele verbe sunt neregulate:
Comenzile afirmative informale (familiare), (tú), folosesc forma de prezent (Ud.) a indicativului:
Comenzile negative informale (tú) folosesc subjunctivul prezent.
Urmatoarele opt verbe au forma neregulata pentru comenzile familiare la afirmativ:
| decir - di | salir - sal |
| hacer - haz | ser - sé |
| ir - ve | tener - ten |
| poner - pon | venir - ven |
La toate comenzile afirmative, pronumele este atasat direct la sfarsitul verbului.
Daca ambele pronume, direct si indirect, sunt atasate, pronumele indirect vine dupa pronumelui direct
Nota: De cele mai multe ori se foloseste un accent scris. Daca
comanda are mai mult de o silaba, se cere adaugarea accentului scris
cand unul sau mai multe pronume sunt adaugate.
Comanda: compre (doua silabe).
Daca comanda are o silaba, accentul scris este necesar numai
cand sunt adaugate doua pronume.
Comanda: haz (o silaba).
La comenzile negative pronumele indirect este inaintea formei de imperativ a verbului.
Daca ambele pronume, direct si indirect, sunt atasate, pronumele indirect vine dupa pronumelui direct.